Varful Moldoveanu (14-15 August)

Intr-o miercuri seara, dupa 3 beri, ma enervez si scot harta muntilor Fagaras, studiez traseele si imi e clar ca trebuie sa merg pe varful Moldoveanu – cel mai inalt punct din Romania. Cu putina logistica ne strangem sambata dimineata vreo 10 la complexul Sambata si plecam la drum cu rucsacii in spate.



Planul era unul clar, in functie de vreme si starea noastra fizica urma sa facem in cele 2 zile cate 8-9 ore de mers. Sambata: Complex Sambata-Cabana Sambata-Fereastra Mare-Muntele Slanina-Galasescu Mic-Galasescu Mare-Hartopu Ursului-Refugiul Vistea Mare. Duminica: Varful Vistea Mare-Varful Moldoveanu-coborarea pe Valea Vistei Mari-Complex Sambata.



Am fost norocosi ca am prins o vreme de vis, am avut parte de cativa stropi de ploaie la inceput, pe creasta ne-au protejat norii de razele soarelui, temperatura a fost potrivita iar claritatea atmosferei a fost una rar intalnita in Muntii Fagaras, fara ceata …



Prima zi a fost placuta, urcusul spre Fereastra Mare si apoi curbele de nivel de pe creasta le-am trecut incet dar cu bine. Am campat la corturi langa refugiul Vistea Mare pe un platou mic, ferit de vant, plasat deasupra vaii Vistei si cu un peisaj incredibil. Slanina, ceapa si palinca de Zalau nu au lipsit inainte de somn. In acea noapte am avut cel mai linistit somn in cort de pana acum, a fost si prima oara cand am dormit pe creasta, la 2320m altitudine.



Dimineata ne-am trezit la ora 6 si cat de curand s-a putut am plecat spre Moldovenu fara rucsaci. Urcusul pe Vistea a fost destul de accentuat, dar usor de facut fara rucsaci in spate. Aici am inceput sa resimt frica de inaltime, sus mi-au trebuit cateva secunde sa ma acomodez cu privelistea din jur. Vistea este al 3-lea varf din Romania ca si inaltime si cel mai inalt pe care am urcat. Desi mai aveam doar 10 minute de mers si 17m altitudine nu am mai reusit sa ajung pana pe Moldoveanu. Frica de inaltime m-a invins si de data asta, exista un pasaj destul de expus intre Vistea si Moldoveanu asa ca am ramas sa privesc doar cum urca ceilalti pe acoperisul tarii.



Coborararea am facut-o pe valea Vistei Mari, o vale ocolita de multi muntomani, probabil din cauza dificultatii si lungimii ei. Primele 2-3 ore au fost dificile cand am coborat pe o vale inclinata si plina de bolovani punand genunchi la lucru. Dar odata intrati in padure Vistea Mare si-a aratat frumusetile: un rau zbuciumat, o padure linistita si o poteca placuta ce tot sarea raul dintr-o parte in alta. Finalul a fost mai greu, deja obositi am mai facut vreo 6-7 km de forestier plat pana la Complexul Sambata, iar pe ultimul km ne-a prins o ploaie de toata pomina…o clasica.





Galeria foto o gasiti p'aici: Picasa Web Albums





Varful Vistea in dreapta si Moldoveanu in stanga



Spre Cabana Sambata





Em si Valea Sambetei in spate



Catarare spre Muntele Slanina









Coboram de pe Galasescu Mic



Valea Vistisoara





Galasescu Mare



Tabara noastra la deasupra vaii Vistei Mari





spre Vf Vistea



Vedere spre Vf Moldoveanu de pe Vistea Mare



Vistea Mare



Eu salivam posomorat la cel mai inalt varf din tara, la 10 minute distanta...



Acoperisul Romaniei





Creasta Fagarasului - spre Podragu







Refugiul Vistea si corturile noastre











Valea Vistei Mari









Ultimul popas

Trofeul Tampa XCO - Romanian Grand Prix

Abandon ! Am abandonat pentru prima oara... presupun ca trebuia sa se intample si asta.

Trofeul Tampa XCO este ultima etapa din Romanian Grand Prix si s-a desfasurat la noi acasa, in Poiana Brasov. Ideea unei competitii organizate de federatia romana de ciclism nu m-a atras niciodata dar fiind aproape era accesibila si puteam sa particip alaturi de Reli, probabil printre putinele ocazii pe care o sa le am sa concurez alaturi de el, asa ca am acceptat totusi sa merg.
Din start nu ne-am asteptat la nimic grozav, stiam ca competitiile astea o sa fie patetice, primul gust amar l-am simtit cand am aflat taxa de inscriere - 60 lei, mult prea mult pentru ce urma sa ni se ofere.
In orice caz la fata locului s-au strans surprinzatori de multi participanti si ceva ceva sustinatori. Dupa aprecierile mele cred ca au fost cam 30 de amatori si vreo 25 de legitimati. Traseul a fost clasicul traseul de ciclocros din poiana mica, traseul pe care eu nu l-am mai parcurs pana acum. Clar un traseu de viteza, 5km placuti, destul de usori, cu o catarare scurta si dura, coborari interesante si ceva noroiaie mici, fain per total. Dar totusi cred ca daca se opta pentru un traseu pe Tampa iesea o competitie mult mai picanta pe care sunt sigur ca nu ar fi uitat-o participantii, dar din nou federatia a hotarat.
Eu m-am prezentat pe la 9 in Poiana si am plecat repede la un tur de recunoastere. Veneam dupa 4 ore de somn si un party lasat cu alcoale multe pana tarziu in noapte, nu a fost cea mai inspirata strategie si nu v-o recomand. Turul de incalzire l-am facut destul de incet dar cu toate astea am gafait mult, era clar ca sunt cam varza si de data asta.
La start am avut o mica targuiala cu organizatorii pentru a stabilii cate ture trebuie sa facem si ne-au dat startul intr-un mod foarte original pentru mine: "Bah sunteti toti? START!" , what the fuck ? unde a disparut numaratoarea?
Am pornit gafaind bineinteles... dupa foarte putin timp m-a apucat o durerea groaznica de spate dar am sperat ca trece dupa ce imi intru in ritm, deobicei apare mai tarziu. Din pacate de data asta a trebuit sa scad ritmul din primii km, am pierdut ceva locuri si m-am straduit sa ma tin dupa concurenti dar nu reuseam nici cum. Prima tura a trecut greu si in a doua am plecat cu o respiratie haotica. Pe catarare a inceput sa ma doara si un alt organ pe undeva prin fata si cu spatele si cu picioarele obosite am suferit crunt si in tura 2. Doar pe coborari reuseam oarecum sa ma mai apropii de cei din fata. Pe la jumatatea turei am cedat si i-am lasat sa se indeparteze, am incercat doar sa-mi mentin un ritm foarte scazut pentru a scapa de dureri. Dar din pacate nici la sfarsitul turei nu ma simteam deloc mai bine, asa ca resemnat am tras pe dreapta si am iesit din cursa.
A fost o experianta foarte neplacuta, durerile si suferintele trec usor si nu imi e frica de ele dar chiar la finish erau cativa suporteri, brasoveni probabil, care imi strigau numele... si dupa ce am trecut de ei a trebuit sa renunt, m-am simtit groaznic! Eu in principiu particip pentru distractie dar de data asta durerile nu au mai fost funny si pur si simplu am simtit ca e deajuns. N-am nici o scuza, putin somn, chefuiala inainte, lipsa totala a antrenamentului...asta e, o merit.
Reli a reusit sa ajunga pe locul 5 la general, ceea ce e foarte bine, cred ca ar fi trebuit sa urce pe podium la categoria Mastrers dar nu am mai ramas si la premiere.
Partea interesanta a fost cursa legitimatilor, programata cu 2 ore dupa a noastra. Am avut timp sa ma schimb si sa merg pe traseul la poze si incurajari alaturi de fizioterapeuta mea si Dragos. O experienta interesanta, concursul se vede altfel din d.p.d.v al spectatorului, acum am avut prima ocazie sa vad cum e.
La final totusi cred ca Trofeul Tampa a fost o semi reusita, traseul a fost ok, oameni au venit mult mai multi decat se astepta oricine, au fost si suporteri, marcaje ok... mult peste ce ma asteptam eu. Dar a avut si parti proaste bineinteles, taxa mare, ciu-ciu apa sau alte alimente (macar la final), organizarea cam haotica in general - tipica pentru federatia romana de ciclism.

Probabil ca ceva rezultate o sa apara pe aici: http://www.romaniangranprix.com/

Si pozele noastre de la eveniment sunt aici: http://picasaweb.google.com/siman.mihai/TrofeulTampaXCORomanianGrandPrix1August2010#

Baietii de la Maros Cluj au reusit un preview video dragut:






Reli - olandezul zburator ;)

start amatori



abandonu' :(

start sportivi legitimati



Florin Benghea - eroul local