mountain bike: Varful Moldoveanu (14-15 August)

Intr-o miercuri seara, dupa 3 beri, ma enervez si scot harta muntilor Fagaras, studiez traseele si imi e clar ca trebuie sa merg pe varful Moldoveanu – cel mai inalt punct din Romania. Cu putina logistica ne strangem sambata dimineata vreo 10 la complexul Sambata si plecam la drum cu rucsacii in spate.

Planul era unul clar, in functie de vreme si starea noastra fizica urma sa facem in cele 2 zile cate 8-9 ore de mers. Sambata: Complex Sambata-Cabana Sambata-Fereastra Mare-Muntele Slanina-Galasescu Mic-Galasescu Mare-Hartopu Ursului-Refugiul Vistea Mare. Duminica: Varful Vistea Mare-Varful Moldoveanu-coborarea pe Valea Vistei Mari-Complex Sambata.

Am fost norocosi ca am prins o vreme de vis, am avut parte de cativa stropi de ploaie la inceput, pe creasta ne-au protejat norii de razele soarelui, temperatura a fost potrivita iar claritatea atmosferei a fost una rar intalnita in Muntii Fagaras, fara ceata …

Prima zi a fost placuta, urcusul spre Fereastra Mare si apoi curbele de nivel de pe creasta le-am trecut incet dar cu bine. Am campat la corturi langa refugiul Vistea Mare pe un platou mic, ferit de vant, plasat deasupra vaii Vistei si cu un peisaj incredibil. Slanina, ceapa si palinca de Zalau nu au lipsit inainte de somn. In acea noapte am avut cel mai linistit somn in cort de pana acum, a fost si prima oara cand am dormit pe creasta, la 2320m altitudine.

Dimineata ne-am trezit la ora 6 si cat de curand s-a putut am plecat spre Moldovenu fara rucsaci. Urcusul pe Vistea a fost destul de accentuat, dar usor de facut fara rucsaci in spate. Aici am inceput sa resimt frica de inaltime, sus mi-au trebuit cateva secunde sa ma acomodez cu privelistea din jur. Vistea este al 3-lea varf din Romania ca si inaltime si cel mai inalt pe care am urcat. Desi mai aveam doar 10 minute de mers si 17m altitudine nu am mai reusit sa ajung pana pe Moldoveanu. Frica de inaltime m-a invins si de data asta, exista un pasaj destul de expus intre Vistea si Moldoveanu asa ca am ramas sa privesc doar cum urca ceilalti pe acoperisul tarii.

Coborararea am facut-o pe valea Vistei Mari, o vale ocolita de multi muntomani, probabil din cauza dificultatii si lungimii ei. Primele 2-3 ore au fost dificile cand am coborat pe o vale inclinata si plina de bolovani punand genunchi la lucru. Dar odata intrati in padure Vistea Mare si-a aratat frumusetile: un rau zbuciumat, o padure linistita si o poteca placuta ce tot sarea raul dintr-o parte in alta. Finalul a fost mai greu, deja obositi am mai facut vreo 6-7 km de forestier plat pana la Complexul Sambata, iar pe ultimul km ne-a prins o ploaie de toata pomina…o clasica.

Galeria foto o gasiti p'aici: Picasa Web Albums