mountain bike: Geiger Mountainbike Challenge

Ce se mai poate spune despre maratonul Geiger Mountainbike Challenge 2010? ... aproape nimic nu mai e de adaugat, doar celor care au lipsit le pot spune ca au ratat cel mai grozav concurs de anul acesta. Sunt pentru prima oara la acest concurs si vorbele din popor spun ca ar fi cel mai greu concurs de la noi din tara, asa ca m-am asteptat la ceva crunt, dureros si lung, asa cum nu am mai trait vreodata. Ploaia de sambata noapte care a continuat si in ziua concursului si cele 11 grade de la start mi-au marit ingrijorarea, dar defapt am gasit Geiger-ul cu totul altfel...
Toate elementele pozitive pe care le-am observat la concursurile la care am mai participat le-am regasit aranjate frumos la Sibiu, organizarea a fost fara reprosuri, parca toate au fost facute pentru ca fiecare participant sa se simta special si cred ca acesta este defapt secretul sibienilor.
Am auzit de multe ori replici de genul „Ce’s nebun sa particip acum, nu vezi ca ploua si e noroi!?”. Da, asa e! Ploua si e frig si o sa fie noroi si apa multa, dar a meritat fiecare firicel de nisip pe care l-am inghitit, fiecare plonjare in noroi, fiecare julitura de pe fata sau de pe picioare, frigul, durerea, tot. Pana la urma... vorba unui amic: „La cate concursuri pe ploaie am avut anul aceasta ar trebui sa fim obisnuiti cu ideea!”.
A fost prima cursa pe care am alergat-o impreuna cu Liviu, asa ne-am vorbit de acasa, sa ne asteptam, sa ne incurajam, sa terminam impreuna. Mersul in echipa aduce cateva beneficii interesante: eu evident am tras mai tare ca sa ma tin de el, el a mers mai relaxat si cu grija la traseu si adversari, cu siguranta nu exista abandonuri – e mult mai usor sa renunti cand esti singur, incurajarile sunt binevenite pe toata durata cursei si cel mai important e ca ne antrenam unul pe celalalt sa tragem mai tare, ca in timpul liber dealtfel.
Cursa a trecut cam repede, a fost altfel decat cele la care am participat pana acum, desi am terminat in 4 ore as fi zis ca au fost doar 2. Locul pe care ne aflam nu ne-a interesat nici o secunda, noi am mers in ritmul nostru si zau ca parca am participat singuri. Oboseala a existat, spatele m-a durut ingrozitor, dar cine dracu’ a mai contorizat asta cand alergam pe un traseul atat de special. Urcarea de la CP1 pana la Magura Cisnadioarei cred ca este cea mai frumoasa urcare pe care am facut-o vreodata, absolut perfecta pentru MTB. Coborarea la fel, desi era simpla a fost spectaculoasa si periculoasa in acealasi timp din cauza noroiului. O serie lunga de contrapante pe care nu trebuia sa fac mai nimic, frau liber bicicletei pentru ca ea alegea singura trasa ideala. La start si la final, in padurea Dumbrava, au fost cativa km de noroi de „buna calitate”, adica nelipicios, care a facut acea portiune foarte „picanta”: drifturi ce necesitau multa atentie. Aici am cazut de 4 ori, 3 placinte pe noroi si o imbratisare tandra cu un copac, dar nimic grav...
Sus in golul alpin am intrat in ceata, la propriu, nici pe Liviu nu-l mai vedeam desi era la 5 metri in fata mea. Vantul, frigul si necunoscutul de dincolo de raza vizuala au creat o atmosfera traznet, doar lapovita mai lipsea de acolo.
Checkpoint-urile au fost excelente, n-am zabovit mult pe la ele: un isotonic, reumplerea bidonului, o prajitura deliciosa (vreau reteta daca o stie careva) si un pepene galben. Toate astea mi-au fost varate in gura de fetele de acolo pentru ca eram mult prea plin de noroi pe maini.
Mi-am dat seama ca au meritat eforturile cand ne apropiam de final. Si eu si Liviu ne doream sa mai continue, se termina prea repede si parca ne venea sa incetinim sa mai prelungim concursul putin. La finish ne asteapta o groaza de aplauze, o mare de oameni toti chititi pe finisheri... si s-a terminat! Ma felicit cu Liviu, primim cate o medalie, o clatita cu dulceata de gutui si un ceai cald... si de aici incep povestile...
Am terminat pe locurile 24 si 25 la categoria noastra de varsta si cu asta Geiger Mountainbike Challenge 2010 devine de domeniul trecutului, dar cu siguranta nu o sa-l uit prea curand .M-am simtit extraordinar, alaturi de multi prieteni am terminat cel mai frumos concurs de pana acum, nu si cel mai greu in schimb, pt mine Thassos Mtb Cup inca detine suprematia ca si dificultate. Oricum ar fi daca maine s-ar repeta m-ati gasi la start cu siguranta.

P.S. Mersi Liviu !

Pozele noastre le gasiti aici: PicasaWebAlbums si mai multe sigur gasiti pe ciclims.ro